ce se alege de Piața Amzei în urma primei discuții Amzei District 2030?

organizată de Asociația ARCEN și cu opinia mea asupra celor aprox. 2 ore petrecute acolo

astăzi, pe 31.03.2026 a avut loc prima întâlnire din cadrul proiectului Amzei District 2030 (cred că sub numele ăsta se desfășoară inițiativa și întâlnirile), unde ne-am adunat mai mulți oameni din zonă, de la locuitori la agenți comerciali.

eu cu Daria am fost acolo pentru că vrem să deschidem în zonă un spațiu educațional gratuit pentru elevi și studenți. să zicem un fel de co-working space. nu știam prea bine ce vom discuta și am preferat să nu ratăm oportunitatea.

nu mi se pare că trebuia să ai multă școală ca să îți poți da seama că oamenii prezenți au acumulat supărări și frustrări cu nemiluita de-a lungul timpului. o bună parte din frustrări erau îndreptate chiar spre tot ce a ajuns să fie și să facă Mița Biciclista (de la masa aceea comunitară cu muzică live, la propunerea unei inițiative de pietonalizare permanentă).

a fost o sală mare și plină. nu mă așteptam ca apelul pe care l-a dat să adune atâta lume. cred că oamenii așteptau de mult un moment în care să își poată spune of-urile. probabil nici nu mai conta dacă erau ascultate, măcar ar fi avut ocazia să le spună. au fost oameni foarte diverși, de la profesii la vârstă, chiar și oameni care am înțeles că sunt la a 4-a generație de locuit in zonă.

mă așteptam să discutăm despre cum Edmond, sau ARCEN, sau Mița, văd viitorul Amzei și vor încerca poate să convingă oamenii că ideile lor sunt cele potrivite pentru toți. totuși, am fost surprins să văd că au citit cele 100ish de răspunsuri trimise în formularul pe care l-au lansat si au reușit sa extragă 9 (parcă) verticale care par să fie cele mai importante pentru moment pentru cei ce activează / locuiesc în Amzei. printre subiectele care au reușit să fie discutate și nu doar menționate au fost pietonalizarea permanentă, Piața Amzei (clădirea), centralizarea vocii oamenilor într-o entitate juridică (propunerea a fost de federație), starea trotuarelor și planul primăriei în privința regenerării urbane a zonei. subiecte legate de peisagistică, clădirile și consolidarea lor, oameni ai străzii și altele pe care nu le-am notat, au rămas doar menționate.

oamenii care au fost vocali mi s-au părut agresivi în primă instanță, dar nu îmi era greu să înțeleg de ce. Edmond mi se pare că a avut de făcut un exercițiu greu în care a trebuit să le explice în mai multe etape și în mai multe cuvinte oamenilor că ne-am adunat, dorindu-ne un bine comun și consultându-ne despre cum poate arăta acest bine comun. discuția a început cu Edmond spunându-ne despre cele mai semnalate probleme din formular, urmând propunerea unui studiu, suportat financiar de către Mița (sau ARCEN, n-am înțeles), care ne-ar putea arăta, în urma evaluărilor unor urbaniști, care ar fi cele mai potrivite soluții (în cea mai obiectivă măsură) pentru buna dezvoltare a zonei. propunerea acestui studiu a fost primul subiect care a scos la suprafață neîncrederea oamenilor în tot ce înseamnă Mița, întrucât prima persoană (din partea Cookie Beacon & Brunch) care a semnalat această neîncredere, a făcut-o prin faptul că studiul ar putea fi influențat într-o direcție pe care oamenii nu și-ar dori-o, dar pe care cei ce l-au plătit, ar adopta-o. mi s-a părut absurd, nu cred că plata unui studiu poate însemna direct influențarea viitoarelor măsuri (mai ales că e o plată privată).

au apărut în cadrul discuției despre studiu multe păreri împărțite. majoritatea le-am simțit că au fost împotriva unui studiu care să fie achitat de către Mița, speriați de posibile influențe, dar deschiși către un studiu achitat de către primărie. nu am văzut nici aici sensul, cred că mai degrabă oamenii și-ar fi dorit să știe că se întâmplă totuși ceva mai palpabil cu banii lor. a căzut ulterior ideea de studiu în urma întrebării puse de un arhitect, care a fost curios de scopul acestei mișcări și a sugerat dacă nu ar fi mai eficient să clasificăm clar problemele pe care cei ce petrec cel mai mult timp în zonă le resimt, alături de sugestiile lor în materie de soluții. cred că aici a fost și momentul în care, după aproximativ 40 minute, oamenii au început să gândească spre rezolvări, după ce am auzit constant doar oameni vorbind unii peste ceilalți, plângeri, nemulțumiri, clasicele „da primăria ce face?”, „da n-ar trebui să facă primăria?” și similare.

am remarcat, de mai multe ori, momente în care Edmond încerca să le explice oamenilor că dacă autoritățile nu mișcă nimic spre binele nostru, poate noi, ca cetățeni, ar trebui să începem să facem demersuri ca să ne fie mai bine. asta a reieșit în discuția despre refacerea trotuarelor care nu mai sunt spălate de către salubritate, iar una dintre soluțiile provizorii, până când se repară de la rădăcină, ar fi ca agenții comerciali să fie responsabili de trotuarul pe care îl au în fața lor. nu știu în ce stadiu a rămas această idee, am simțit-o ușor în aer. ce e cert, este că încrederea oamenilor în societatea civilă părea să fie spre nulă, iar așteptările mult peste cât efort ar mișca să producă schimbările pe care și le doresc. nu pot înțelege de ce pentru unii oameni este mai logic să aștepte, să se plângă că lucrurile nu merg bine și că li se fură banii, în loc să înceapă să facă lucruri mici, dar diferite, de mâine. același lucru am simțit și când se dorea constant să fi fost și un reprezentat al primăriei prezent la această întrevedere. dacă ar fi fost prezent, ar fi fost asaltat cu întrebări, nemulțumiri, puncte de vedere din care cu siguranță nu ar fi înțeles nimic și oricum, deciziile nu se iau pe loc. nu cred că oamenii ar trebui să se obișnuiască cu faptul că corupția este la scară mult mai înaltă și poate prea bine înrădăcinată ca să mai aibă vreo speranță de la autoritățile locale, dar cred că ar trebui să schimbe flow-ul prin care le cer implicare. mi se pare că oamenii pur și simplu se plâng timp de 4 ani de zile, vine campania electorală, se lasă duși de nas, după care o luăm de la capăt. niște oameni care nu sunt în stare să schimbe ceva la ei ca să producă o schimbare in jurul lor, simt că dau o imagine de oameni slabi. poate presiunea publică ar fi mai mare când vine din partea unor oameni care au încredere și au dovedit că au putut schimba lucruri când au ținut 100% de ei.

atmosfera s-a destins în ultimele 30 de minute. au fost mai multe persoane care l-au ajutat pe Edmond să țină spațiul discuției, care se pierdea rapid (spațiul, nu Edmond) din cauza oamenilor prea vocali, ce păreau că pur și simplu nu se pot abține din a vorbi constant despre nemulțumirile lor. am simțit individualism în rândul oamenilor, am simțit cum fiecare ar vrea să îi se rezolve doar problema lui și mi-am dat seama că suntem departe de a putea lucra împreună pentru soluții cu care să conviețuim toti. dacă am rămâne așa incapabili, nu îmi e mare mirarea de ce în continuare sunt oameni care ar putea alege în locul nostru cum arată viitorul. nu știu dacă oamenii au apreciat îndestul faptul că cineva a avut inițiativa să deschidă o astfel de ușă, o ușă a părerilor ce, odată auzite si centralizate, ar putea să fie primul pas spre un viitor mai bun pentru zonă.

am simțit că oamenii sunt lipsiți de speranță. am citit, fără să vreau (oare?) în telefoanele unor persoane ce stăteau în apropierea mea, pe care nu le cunoșteam, și care vorbeau cu prieteni de ai lor (presupun) despre aceasta întâlnire. la întrebarea „cum e?”, am citit un răspuns clar: „un kkt”, iar în celălalt telefon am citit „ce se întâmplă?”, iar răspunsul a fost „nervi”.

sunt foarte curios în ce direcție o va lua acest proiect, de consultare publică în primă instanță, odată ce se va maturiza în acțiuni concrete și care va fi outcome-ul lor. mai mulți oameni au susținut vehement că sigur Mița are interese ascunse față de întâlnirea aceasta, față de motivul pentru care oamenii sunt chemați să își spună of-urile. eu doar cred că echipa Mița Biciclista a reușit să își dea seama că este mai sustenabil să fie alături de oamenii din zonă în demersul de a obține ceea ce ei cred că e bine, decât să implementeze viziunile pe care Biciclista individual le crede bune. și sunt de acord cu asta, sper să nu ma înșel.